Pe 27 martie, România a comemorat un moment istoric esențial: în 1918, Sfatul Țării din Chișinău a votat Unirea Basarabiei cu patria mamă, într-o decizie care a rămas un simbol al demnității naționale și al idealului de unitate românească.
Fostul premier și europarlamentar Theodor Stolojan a marcat această zi cu o amplă rememorare istorică, amintind că unirea din 1918 nu a fost doar un gest politic, ci un act de reparație morală după raptul din 1812, când Basarabia a fost smulsă Moldovei prin tratatul ruso-turc de la Hanul lui Manuc.
„Să nu uităm că prin două înțelegeri secrete, Basarabia a fost ruptă de două ori de patria mamă: prin Tratatul de pace ruso-turc din 1812 și prin Pactul Ribbentrop-Molotov semnat în 1939. De ce raptul este întotdeauna secret?”, se întreabă retoric Stolojan.
După un secol de convulsii istorice – războaie, ocupații, regimuri autoritare – Basarabia, astăzi Republica Moldova, continuă să fie prinsă între trecut și viitor. Stolojan punctează faptul că, prin decizii impuse de marile puteri, teritoriile românești au fost rupte în mod repetat, uneori fără ca populația să aibă vreun cuvânt de spus.
La 27 august 1991, Republica Moldova și-a declarat independența față de URSS, dar dezbaterea privind identitatea națională și direcția geopolitică rămâne vie.
„Oare soarta țărilor mici este de a deveni din când în când prada țărilor mari?”, mai adaugă fostul premier, într-o reflecție amară dar lucidă asupra lecțiilor trecutului.
Ziua de 27 martie nu este doar un reper istoric, ci și un prilej de a ne întreba: ce mai înseamnă astăzi unitatea, suveranitatea și curajul politic? Și cât de mult am învățat din lecțiile secolului trecut?