După zece ani la Palatul Cotroceni, în care a tăcut apăsat, a călătorit cât alți trei președinți la un loc și a fost acuzat că a condus țara cu telecomanda pe silențios, Klaus Iohannis pare să fi dispărut complet din peisajul public. Asta dacă nu luăm în calcul ieșirile discrete, noaptea, la biserică.
Potrivit unor surse citate de stiripesurse.ro, fostul președinte „refuză ieșirile publice de frică să nu fie apostrofat de oameni pe stradă”. Da, omul care în campanii se prezenta ca „lucrul bine făcut”, acum evită să dea ochii cu cetățenii. O simplă ieșire la cumpărături s-ar putea transforma într-o întâlnire stânjenitoare cu realitatea? Sau poate doar cu alegătorii?
Soția lui, Carmen Iohannis, și-a reluat activitatea la catedră. El, în schimb, nu răspunde nici la telefon, iar întâlnirile sunt excluse. Cercul s-a restrâns la tăcere și pază, într-o discreție totală, departe de ochii publicului, într-o Românie care nu pare prea dornică să-i mulțumească pentru zece ani de „prezență”.
Totul vine pe fondul scandalurilor legate de cheltuielile uriașe cu deplasările externe, devoalate după plecarea sa. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, biroul pregătit de Guvern pentru „fostul președinte” nu e vila pe care și-o dorea, ci o clădire administrativă fără farmec, undeva prin zona de „noi cu treaba”.
Așadar, ce face Klaus Iohannis azi? Nu mai ține conferințe, nu mai pleacă la summituri și, mai ales, nu mai apare. Să fie asta o formă de „penitență post-prezidențială”? Sau doar un mod elegant de a nu auzi vocile celor care l-au votat și acum îl întreabă: „Pentru ce, domnule președinte?”
Poate că adevărata întrebare este: unde se retrage un președinte care n-a fost niciodată cu adevărat prezent?