Recent, a fost publicat în Monitorul Oficial al României,Ghidul privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă în Ministerul Apărării Naționale.
Ordinul emis de Ministerul Apărării Naționale (MApN) pentru aprobarea Ghidului stabilește noi proceduri pentru prevenirea și combaterea hărțuirii în cadrul MApN.
Principalele aspecte de ghid includ definirea noțiunii de hărțuire pe criteriul de sex și a hărțuirii morale și proceduri pentru depunerea și soluționarea plângerilor sau sesizărilor în acest sens.
Potrivit ordinului emis, pentru analizarea cazurilor sesizate se vor constitui comisii, care vor stabili sancțiunile aplicabile. Ghidul va fi aplicabil întregului personal al Ministerului Apărării Naționale, instituind norme ce relevă ideea de toleranță 0 pentru acte de hărțuire sexuală ori morală la locul de muncă.
Așadar, ordinul prevede două forme ale hărțuirii în cadrul MApN, mai exact sexuală și morală. Ambele forme de hărțuire se caracterizează prin comportamente repetate care creează un mediu de lucru ostil.
Hărțuirea sexuală poate include contact fizic nedorit, violență, amenințări sau promisiuni pentru favoruri sexuale, comportamente verbale cu conotații sexuale și gesturi sugestive.
Hărțuirea morală poate implica diseminarea de materiale ofensatoare, remarci discriminatorii, limbaj ofensator, comentarii umilitoare, atenție nedorită și întrebări intruzive despre viața personală.
Ghidul reglementează modalitatea de monitorizare și raportare a cazurilor de hărțuire în cadrul MApN. Astfel, comandanții sau șefii unităților militare vor fi responsabili să monitorizeze și să raporteze ierarhic conducerii Ministerului Apărării Naționale modalitatea de respectare a aplicării prevederilor ghidului.
Raportarea se va face anual, până la sfârșitul lunii ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent, iar raportul trebuie să includă numărul de incidente înregistrate și modul în care acestea au fost soluționate.
Direcția generală management resurse umane este structura desemnată, la nivelul MApN, pentru a centraliza cazurile de hărțuire semnalate. Această direcție va înainta, de asemenea, un raport anual către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES).
Hărțuirea sexuală la locul de muncă
Art. 223 din Codul penal definește infracțiunea de hărțuire sexuală ca fiind „Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare […].”
Acțiunea penală pentru această infracțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și este sancționată cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Acest articol este aplicabil și în contextul hărțuirii sexuale la locul de muncă, prevăzută în ghidul MApN, oferind o bază legală pentru sancționarea penală a acestor comportamente.
Mai mult de atât, Codul Penal reglementează, la art. 299 și infracțiunea de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual:„Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.”
Alin. (2) al articolului antemenționat prevede că „Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.”
Infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual este incidentă indiferent de poziția ierarhică ocupată. Legea nu face distincție între cazurile în care victima este subordonată direct autorului faptei și situațiile în care aceasta ocupă o poziție egală sau superioară ierarhic.
Elementul definitor al infracțiunii în constituie exploatarea funcției publice pentru obținerea de avantaje prin acte de natură sexuală, nu relația ierarhică specifică dintre autorul infracțiunii și victimă.
Așadar, dispoziția prevăzută în alin. (2) privind raporturile de subordonare sau autoritate nu este aplicabilă exclusiv în raporturile de la locul de muncă.
Legiuitorul a extins aplicabilitatea normei și asupra interacțiunilor ce depășesc sfera strict profesională, cuprinzând și ipotezele în care partea lezată nu este angajată într-o instituție publică. Spre exemplu, interacțiunea dintre un profesor și studenți, unde există o inegalitate în ceea ce privește puterea decizională.
Astfel, art. 299 reglementează sancțiuni pentru funcționarul public care solicită sau primește avantaje sexuale în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, acesta riscând aplicare unei pedepse cu închisoarea și pierderea dreptului de a ocupa funcții publice. Pedeapsa se aplică și când un funcționar profită de poziția sa superioară pentru a obține favoruri sexuale.