Într-o mișcare care dovedește că, și în politica nouă, tot cifrele decid caracterul, USR a anunțat că nu o mai susține pe Elena Lasconi la prezidențiale. Motivul? Prea puțin pentru turul doi. Mai exact, 4% în două sondaje succesive. Iar în era în care ideologia e mai volatilă decât un story pe Instagram, asta e o condamnare.
Dominic Fritz, vocea calmă și rațională a deciziei, a explicat într-un interviu pentru HotNews:„Există un risc real de tur doi între Simion și Ponta. Candidatura Elenei Lasconi nu oferea garanția unei alternative viabile. Așa că USR îl susține pe Nicușor Dan.”
Cu alte cuvinte, Lasconi a fost bună până la primul grafic cu bare. Apoi, a fost pusă pe pauză, iar fostul lider fondator, Nicușor Dan, a redevenit „speranța rațională” a dreptei moderne. O mișcare interesantă, dacă ținem cont că Nicușor nu e membru USR, nu a fost ales cu sprijinul lor în 2020, iar în general relația sa cu partidul a fost… cum să zicem elegant? Complicată.
Și totuși, omul care în campania trecută a fost ignorat de USR revine acum ca salvator. De ce? Pentru că în sondaje, Dan bate Lasconi. Nu la principii. La procente.
În fond, nu e nimic nou: politica românească are o memorie scurtă și un stomac mare. Cât timp ai potențial electoral, trecutul tău e o nuanță. Iar dacă nu livrezi în sondaje, poți fi oricât de „autentic”: rămâi pe dinafară.
Rămâne, totuși, o întrebare retorică pentru fanii „schimbării reale”:când a devenit „noua politică” identică în reflexe cu cea veche? Sau, poate, n-a fost niciodată altfel. Doar că acum are grafică mai bună și hashtaguri.